Consultanta pentru Securitate si Sanatate in Munca

       Sanatatea și securitatea muncii reprezinta un ansamblu de activitați având ca scop asigurarea conditiilor optime în desfașurarea procesului de munca, apararea santatii, integritații corporale si vieții lucratorilor si a altor persoane angrenate in procesul de munca. Procedurile si standardele de securitatea muncii definesc un sistem unitar de masuri si reguli aplicabile tuturor participanților la procesul de munca. Activitatea de prevenire si protecție are ca scop asigurarea unor condiții de munca optime, prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor profesionale în rândul persoanelor angrenate in activitati lucrative si adaptarea la progresul știintei si tehnicii. In conformitate cu aceste reglementari, obligația de a asigura securitatea si sanatatea, în toate aspectele referitoare la munca, revine conducerii persoanei juridice iar obligațiile lucratorilor nu exonereaza de raspundere angajatorul. În România principalele acte normative care reglementează activitatea de securitate și sănătate în muncă sunt Legea 319 din 2006 - Legea securității și sănătății în muncă, si Normele metodologice de aplicare a legii 319 / 2006.

       Odata cu aparitia acestor Legi termenul de “protectia muncii” a fost inlocuit cu cel de “sănătatea și securitatea în muncă” asa cum este definit in legea 319/2006.

       Angajatorul, conform Cap. III, Sectiunea 1, Art. 6 si 7 din Legea 319/2006 privind Securitatea si Sanatatea in munca, are urmatoarele obligatii generale pe linie de SSM:

SECŢIUNEA 1

       Obligaţii generale ale angajatorilor

ART. 6

      (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de munca.

      (2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.

      (3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu aduc atingere principiului responsabilităţiiangajatorului.

ART. 7

     (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia sa ia măsurile necesare pentru:

      -    a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

      -    b) prevenirea riscurilor profesionale;

      -    c) informarea şi instruirea lucrătorilor;

      -    d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în munca.

     (2) Angajatorul are obligaţia sa urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.

     (3) Angajatorul are obligaţia sa implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principiigenerale de prevenire:

      -    a) evitarea riscurilor;

      -    b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

      -    c) combaterea riscurilor la sursa;

      -    d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;

      -    e) adaptarea la progresul tehnic;

      -    f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nueste periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos;   

      -   g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de munca, relaţiile sociale şi influenta factorilor din mediul de munca;

      -   h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de protecţie individuală;

      -    i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

     (4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

      -   a) sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de munca;

      -   b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator sa asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi sa fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

      -   c) sa ia în considerare capacitatile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în munca, atunci când îi încredinţează sarcini;

      -   d) sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de munca;

      -   e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate.

      (5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de munca isi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii:

      -   a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca, luând în considerare natura activităţilor;

      -   b) sa isi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor;

      -   c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;

      -   d) sa informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.

      (6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie sa comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

  • Facebook Social Icon
  • Google+ Social Icon
Prudenta este
arta de a controla riscul